gonedry

parca ne-am mai revenit putin dupa za science of sleep.
adica "be kind rewind".

sarah - suzie chart pt. III

Sarah si Suzie nu mai pot astepta pana pe 15 pentru monthly chart.
asa ca "au scos ceva" la doua saptamani.
arde tastatura, winampu crapa de placere.

iata si rezultatele:

Sarah
locul 1: Scars on Broadway - They say
locul 2: The Music - Cold blooded
locul 3: Babyshambles- Sticks and Stones
locul 4: Elbow – Grounds for Divorce
locul 5: Nouvelle Vague – Guns of Brixton

Suzie
1. the music - cold blooded
2. dEUS - favourite game
3. jack johnson – middle man
4. scars on broadway – kill eachother / live forever
5. stereophonics - dakota

am fost informat ca se afla in lucru o editie speciala sarah suzie chart cu ocazia concertului massive attack de sambata. se revine cu detalii.

download Tom Waits - concertul din atlanta

se merge aici si se apasa pe "download mp3/4".

hi-qual

via eyeballkid

scars on broadway released... today

scars on broadway = soad minus tankian
aproximativ

"If we're gonna kill each other,
How we gonna live forever?
If we're gonna live forever,
How we gonna kill each other?"

nice
all songs written by malakian.

so
they say


mp3: scars on broadway - they say

fake calutzu reaching enlightenment

fake official video for creep

AICI!

e nevoie de flash

designated fool

minidezamagireafericita a zilei de ieri vine de la Terence Trent D’Arby.

povestea pare lunga. am wikipediat artistu si am gasit ca si-a schimbat numele in Sananda Maitreya. oficial in 2001. "The artist adopted the name Sananda Maitreya, following a series of dreams." riiight. spiritual too.

“He pulled a Prince” as zice. probleme si frustrari legate de casele de discuri. locuieste in Milano. se pare ca scrie si produce si canta (la tot ce scoate sunete) muzica in continuare. si o vinde pe site-ul lui. buticar paranoic in toata regula. am avut placeri intense in liceu cu "Introducing the hardline.. ", “Symphony or Damn” si chiar si “Vibrator”.

15 ore de condus viena-bucuresti, am schimbat cdurile ca pe bandaje. si dupa ce a expirat si cdul cu “toate albumele massive attack” am gasit unul cu alifantis, die veveritzen si ttd. alifantis not exactly my type, dar am cantat ca-n tabara in juru focului. si dupa ce am ajuns, parcat si lasat pe perfi la vatra, am apasat pe “next folder” si a inceput ttd. cu albumul Wildcard. piesa doi. foarte frumos. designated fool. nu e pe youtube. good ol' ttd.

perfidius gambles the world

unii zic ca o sa imi pierd sufletul, altii mintile. nici nu stiu exact diferentele.
az-noapte am visat ca jucam leapsa cu o periuta de dinti atat de pasionat si interesant incat in vis a intrat diavolul si a vrut sa se joace si el, dar el niciodata, dar niciodata, nu va putea sa se joace cu nimeni again fara sa imprastie frica si teama si piele de gaina si par in cap maciuca in jurul sau. e atat de urat si rece si obscur incat strica orice joc. m-am trezit brusc si agitat si m-a mai luat somnul doar urmarind reluarile de pe TVR 1.
in fine.
un alt joc preferat al meu a fost si va ramane contradictia si controversa. iubita mea cea mai fidela va ramane controversa, as vrea copii cu ea. m-am si nascut intr-o luna contradictorie si oricum a plouat cu piatra in dimineata aia desi ar fi trebuit sa fie zapuseala. ultima controversa a serii de duminica a fost un pariu subtil, un fel de "esprit d'escalier", genul de replica care nu ti-a venit in cap la momentul oportun dupa ce face unu misto de tine si toata lumea iti asteapta reactia. abia dupa ce te intorci cu spatele semi-infrant si cobori scarile, iti vine in minte replica perfecta.
asadar, aseara se incinsesera paharele de alcool in mana cand am inceput sa dezbatem despre GG Marquez. fara violenta practic. doar eu scrasneam din dinti mai tare si manat in lupta de inconstienta masculina care imi gestioneaza respiratiile si circulatia sangelui din ultimii 20 de ani am declarat: daca citesc 1 luna de zile inca o data Marquez o sa pot sa scriu o povestire exact ca GGM. acelasi stil pe o tema.

pe 27 august o sa revin cu finalul fericit al acestei controverse.
deocamdata exista un personaj masculin: artur exakta, fotograf de profesie.
da, da, o sa revin asupra acestei controverse! :)

introducing Fake Calutzu

"if it's just inadvertant
simulation
a pattern in all mankind
what's got the whole world faking?"

the devil has short fingers

si se taraste pe sub scena arhanghelului. arhanghelul e imbatranit si hainele de om nu i se potrivesc niciodata. dupa zeci de ore de mers aproape pe jos perfidius isi gaseste un fotoliu in care se aseaza. intre megafoane ruginite e o mica scena de circ pe care s-au jucat jeunet si caro cand erau mici. e cald si nu isi da seama daca picioarele lui incaltate cu sosete de busuioc au inceput sa rasufle sau subtiorile tuturor femeilor din praga au iesit la demonstratie. e singur si are palmele reci tinute in frapiere cu gheata. sub scena rotunda respira indescifrabil o mica faptura si se aude un zgariat de creta. diavolul freaca creta neagra sub scena si o preface in praf ca sa respire linistit. printre crapaturile podelei i se vad degetele mici cum zgarierespira praf. si se face liniste si noapte. incepe sa dardaie de frica. pe scena paseste arhanghelul jenat de mainile prea lungi si de costumul care nu i se potriveste niciodata. atrage toata lumina spre el si mormaie. si mainile lui controlate de un dumnezeu cu joben incep sa cheme vocile si gurile spre aerul pe care il palpeaza ca si cand ar palpa inimile leprosilor si se respira aer din palmele lui.
mormaie mereu. se pune in centru cu toata lumina pe el isi ia degetul aratator cu puterea mintii si face un semn spre ceilalti oameni cu instrumente. lumina izbucneste, bocancul lui deformat de evreu ratacitor tuna pe podea si un nor de praf trazneste de sub ea, iar vocea lui produce crapaturi in tenul perfect al satanei. un jesus de ciocolata i se topeste in buzunarul hainei transpirate, in loc de transpiratie bule de sampanie i se preling pe fata si cu mii de ochi iluminati intra in buzunarele goale ale spectatorilor. e un vacarm practic. in mijlocul prafului care urca de sub podea tom waits vorbeste, canta, rage si declara ca ii va taia chiar acum in timp ce privim unghiile satanei de sub podea si ca un caine nebun cu mancarimi in cur isi freaca talpile bocancilor de podea. declara ca a stat in sala inainte si ca stie cat de confortabile sunt scaunele, iar perfidius stie ca a stat pe scaunul lui pentru ca mirosea a scortisoara.

pe 22 iulie, in praga s-au auzit astea:
Lucinda/Ain't Going down to the Well No More
Rain Dogs
Falling down
On the Other Side of the World
Chocolate
Jesus
Misery's the River of the World
Cold, Cold Ground
Eyeball Kid
Lucky Day
The Briar and the Rose
A Little Rain
Lost in the Harbor
Innocent When You Dream
Lie to Me
Hoist That Rag
Bottom of the World
The Part You Throw away
Hang down Your Head
Get behind the Mule
Dirt in the Ground
Make It Rain

16 Shells from a Thirty-Ought Six
Come on up to the House
Hold on


ce s-a vazut este remake-ul fratilor cohen dupa La cite des enfants perdus.
la final transpirase tare si se vedea prin haina costumului cum era ud pe sapte exact in forma aripilor care ii lipseau. ii lipseau doar pentru ca i se dadusera maini atat de mari cu care sa stranga diavolul de gat. asta e un om pe care perfidius l-ar lua cu el in razboiul final al contrabandistilor de turta dulce.

I won’t throw myself from the pier

despre 6 iulie nu mai are rost sa scriu, trecem direct la finalul zilei.
inaintea ultimului concert, fara vlaga si fara sperante, necunoscator al trupei ce urma sa se urce pe scena, ma gandeam doar la ce ar putea sa cante la ei acasa, la un festival cu nume mult prea mari. nu speram la altceva decat la suds&soda si la nothing really ends, singurele cantece pe care le cunosteam de la dEUS.

si subiectivismul ar tebui sa se spulbere la un moment dat. pentru ca nu am sa ma refer la mr. radu ionescu cu apelativul "uite-l si pe stupidul asta" (asa cum mi se aud mie vorbe pe alte bloguri dupa ce am muit sigur ros) si nu am sa pun link catre blogul dumnealui, spre postul in care povesteste despre cum a fost la werchter si unde isi exprima dezamagirea pentru trupa dEUS si cum a plecat dupa 4 piese. sa fim eleganti, zic.

e clar ca totul era legat de gradul de oboseala si de ce a mai ramas din mood-ul fiecaruia. iar la mine s-a intamplat sa am revelatia festivalului tocmai cand abandonasem orice speranta, cand nu-mi doream decat sa stau intins si sa ascult o ultima trupa despre care nu stiam aproape nimic, la finalul unui festival foarte obositor.

m-am asezat pe un sac de plastic, n-am vrut sa-i vad, nici nu mai puteam sta in doua. dupa primele 4 piese m-am ridicat in picioare ca sa vad atitudinea. atitudinea pe care o simteam din sunet si care aducea a mad scientist.
a fost ca si cum se credeau cea mai tare trupa a festivalului. si le statea bine. in opinia mea nu a fost nici macar un cantec in tot setlistul care sa fi fost nepotrivit sau "parca mai slab". opera completa. un "ten" live.

cu ochii cat cepele si un ranjet venit din trecut incercam sa inteleg versurile, sa inhalez deus si poate, cumva, sa particip. mi-au ramas in cap "favourite game" si "the architect" ca fiind foarte proaspete si oarecum not their style. style care se pare ca apare pe vantage point din 2008 si care aduce o mare gura de aer.

the architect


si au cantat si nothing really ends, pe la mijloc, si suds&soda a fost ultima, cu o nebunie completa, o varianta foarte lunga, cu tarat pe scena, cu trantit chitari, cu un cor de copilitze si cu un pic de pogo. cam ca si in clipul de mai jos. si mi-am amintit ca prin minune versurile ce le-am prins la 14 ani in fata mtvului. "can I break your sentiment?"

slow


asadar va recomand vantage point din 2008 si o prestatie live. nu stiu daca cea din vama de la stufstock va fi ce/cum trebuie dar sa speram. si poate am facut exact ce nu trebuia. sa ridic asteptarile(?).

the setlist (more or less)

Lucinda
Way down in the hole
Falling Down
November
All the world is green
Black Market Baby
Hang down your head
Misery is the river of the world
Eyball Kid
On the Nickel
Tom Traubert's Blues
You can never hold back spring
Innocent when you dream
Lie to me
Hoist that rag
Trampled rose
I'll shoot the moon
Jockey full of bourbon
Dirt in the ground
Make it rain

Hold on
Goin' out west
Anywhere I lay my head

via eyeballkid

si oricum, nu te duci la praga pentru vodka, booze si boobs.
te duci poate pentru un vis si maxim un absint dupa.

in a manner of speaking

despre compasiune: pe mine compasiunea ma strange la coaie si imi intra in cur. clasic in viata. bea doar long island.

lucrurile au mers prost aseara la intalnirea anuala a croitoreselor si tricoteuselor de pe taramul celalalt. aproape ca era sa se ia niste decizii de nepronuntat. se bea mult in schimb ca sa se influenteze prognoza meteo. lumea e condusa de o mana de arhangheli imbatraniti si cu reumatism care nu mai suporta altitudinile. s-au apucat de crosetat, si-au luat telefoane mobile si decid in continuu asupra lucrurilor. vor sa inchida atmosfera. si vor s-o respire cu tot cu oameni. sunt muti ca niste lebede. sunt ingrijorat. e important sa fii ingrijorat. ceva se va intampla.

cunoaste-ti aproapele

sociologul din liar s-a sesizat la aceasta stire.
a citit-o cap-coada.
mai rar.

parental advisory

rasarit de soare in vama

fake note ?

am gasit biletu asta in banca azi de dimineata.
semiotic vorbind femeia scrisa pe o bucata de hartie in franceza nu poate fi decat frumoasa chiar si atunci cand se spun lucruri rele despre ea. de ce ar scrie cineva asa ceva ? mie mi se pare plin de gingasie ca a facut-o in franceza. si aproape imi vine sa cred ca e facut de alta femeie. de mi se incurca gandurile in cap. cand nu stiam sa citesc am zis ca o sa citesc toate ziarele scrise pana atunci. cand am invatat sa citesc si sa scriu am scris de mana 20 de manifeste naziste si le-am aruncat in parcul din fata blocului. m-am uitat toata dimineata sa vad daca intra cineva in panica. si acu sa intru eu in panica din cauza aceste observatii frantuzesti ?
adica si ce daca e asa ?

AB4 - fake unicul concert

deci au si ei concert. dar nu am inteles de ce e unicul concert in 2008 ?
unicul lor concert ?
posibil.
deocamdata e unicul motiv sa merg prima oara in fabrica.

via feeder.

ten minutes older: the trumpet

o serie buna de scurt metraje despre timp. vizionabila in conditii de sunburnt si cand te ustura impreunarea propriilor buci. hidratare oculara sa zice. mie mi-a placut partea lu wim wenders si a lu Victor Erice. si muzica dintre filme. o trompeta.

detalii aici

exista si ten minutes older: the cello. acolo e si bertolucci.

5 lulie - kings of leon day

asta a fost ziua mult asteptata. cele mai mari nume, cea mai mare imbulzeala. a real treat. asa ca ne-am hotarat sa renuntzam la berea ce ne-a tinut treji primele doua zile si sa mergem la supermarket sa cumparam votca. evident nu aveau. asa ca am luat vin. de-ala in pungi de staniol.
cand am ajuns la festival deja incepusera ..

the hives. au dat drumul petrecerii. merita sa-i vezi pe astia pe unde ii prinzi. nu conteaza daca n-ai ascultat vreodata. orice concert de-al lor este o petrecere isterica de doua ore. vocalul e mai isteric decat cel de la kaiserchiefs. de departe cel mai incendiar concert pe care l-am vazut. (ce paragraf plicticos am putut sa scriu)

editors. toate femeile pe spate. pe ecranele cele mari am avut parte de un portret de doua ore al vocalului. care da bine, n-am ce zice. si mai si traieste ce canta. muzica d ela foarte binein sus. si trist si vesel si moody si u2 si joy division si ce le-o mai fi placut lor cand erau tineri.

kings of leon. mie trupa asta mi-a placut cel mai mult din tot festivalul. eram si euforic. pe-aici am terminat prima punga de vin. am sing-along-uit tot concertul. si nu am voce. si am pierdut si tot ce mai aveam din ea. si am sarit. si m-a incercat o lacrima. fratii aia se inteleg foarte bine, canta la fel. imi doresc sa-i vad intr-un concert de-al lor, nu in festival. kol sunt pe lista cea restransa. langa pj, tool, waits si floyd. si nu pot sa va spun cat ma bucur de faptul ca in septembrie apare albumul cel nou.

ben harper and the innocent criminals. ben e cum trebuie. trupa la fel. "with my own two hands, I can change the world..". doresc cel putin un concert ben in viata fiecaruia. e cald si bun si te umple de zambete si de bine. ben e elegant, tine de cald. in ambele sensuri.

sigur ros. aici s-a cam pizdit treaba. no offence, stiu ca sunt multi "fani". si eu am ascultat trupa asta dar chiar nu inteleg ce cauta live. zbiara unu in islandeza doua ore si se joaca cu un arcus pe un les paul. ben facuse atmosfera, groovy, blues, rock, tot ce iti puteai dori. si au venit sigur si au stricat tot. imi venea sa urlu de nervi. am si urlat. si i-am enervat pe unii care o ardeau chill, ultramegainteresanti. si alora care intelegeau romana le-am si explicat, beat fiind, ca nici macar de futut nu e buna muzica aia. la mine a disparut orice urma de respect pentru trupa asta. nici nu vreau sa mai vad heima. ba o sa-l vad. daca nu aveam un loc bun la gard (pentru concertul ce urma) plecam la cealalta scena. anyway, sa uitam de ei.

radiohead. marele act. grand finale. the band, the marketing, the roata reinventata, zmeii zmeilor, geniul care este thom yorke. da, este adevarat. jos palaria. 100 de mii de oameni aveau marile sperante. s-au confirmat. visam la un concert radiohead anu trecut prin octombrie. chiar am visat. concertul a fost ca in vis.
dar nu am avut revelatie si nu ii consider trupa mea de suflet, nu m-a incercat nici o lacrima. sunt foarte mari, ei stiu asta, isi asuma, canta pe masura, vorbesc cat rebuie (vorbeste thom adica), o sa imi iau si dvd-ul. cred ca o sa-mi amintesc paranoid android peste ani.

ultra wamintiri

4 iulie

destul de cald in comparatie cu ziua precedenta. am mancat pui la rotisor cu sos de pere si am baut kriek for the first time in mi vida. kriek e o mizerie de bere slab alcoolizata cu gust de cirese. apoi au urmat concertele. kriek is so out.

slayer. stat intins pe spate, incercand sa nu ma ard la soare. la umbra nu mai erau locuri de mult. slayer a cantat frumos. trebuie sa recunosc ca nu-i aveam pe lista de must see/hear si ca mi-au placut. ritmul poate ca ar fi fost frumos sa fie mai catinel. where is the rush, anyway?

babyshambles n-a mai aparut. in locul lor a venit air traffic. iar. nu ii cunosc si nici nu aveam chef de lucruri noi si mai ales pe feeling. mi s-a soptit ca sunt o mare revelatie. ei bine, bravo lor. suna ca mica majoritate a trupelor indie la care e un baiat frumushel vocal. ignorant si pentru ca era prea devreme si prea cald. dupa 3 cantece adanci si de corazon am plecat la scena mica unde urmau sa cante..

my morning jacket. extraordinar, frumos, americani, complex si simplu si vai ce mi-au placut. ce dracu sa zic? as fi vrut sa aud "touch me i'm going to scream pt.2". in schimb am ascultat toate celelate si mai ales "off the record". a fumat unul langa mine vro 5 jointuri tot concertul. nu stiu daca ce am facut eu se numeste fumat pasiv. deci mmj sunt foarte misto. am vazut concertul singur, as fi vrut sa am cu cine ma bucura. prietenii mei jucau sheptica pe o pajiste in apropierea cortului. am niste prieteni ignoranti, v-am mai spus.

am iesit de la mmj si m-am dus sa vad ce face jay-z. ce sa vezi?! omu facea atmosfera. era clar ca 99% din cei care priveau concertul nu aveau nici o treaba cu geniul hiphapului. dar se distrau si participau la eveniment. iar jayz a venit cu trupa, cu bongosuri, tobe, trompete and all that shit. si nu a zis "fuck". asta nu mi-a placut. pai de ce m-am dus sa-l vad? ca sa-l aud cum zice "can I get a fuck you?". am rezistat 4 piese.

the verve. ashcroft rulz. totally. e mandru, e bun si stie asta. concertul a fost de 10 *e dintr-un cap in altul. piesele noi de asemenea. a spus ca e mandru sa cante in festival intre cel mai mare rapper al lumii si cel mai mare blues player and composer of all time care, in opinia dumnealui, este ...

neil young. avem introducere, cuprins si incheiere. inceputul si incheierea au fost bune. chitara electrica, solouri interminabile facute bine, agresivitate, atitudine. placere la ureche. partea din mijloc nu m-a vrajit. aici ma refer la piesele in care omu lalaia despre pace si iubire la o chitara acustica. boring. sorry. jos basca pt ce-a facut in viata. pare rau pt performace. piesele lui imi plac atunci cand le aud la pearl jam.

apoi moby live remixed. adica moby pe cd. si pe scena mimam frumos instrumentele si zbieram intr-un microfon. don't get me wrong, moby a fost acolo. si a fost si o negresa care zbiera din toti rarunchii; o data la 4 piese, in rest a jucat mima cu noi. lumea a dansat. si eu.. mi-era un pic frig. la "bodyrock" a fost ok. acolo chiar s-a cantat pret de cateva minute. adica era moby la chitara bass, cu negresa si cu tobosharul/toboshara (ce-o fi fost) si au facut un mic jam. groovy-like. fara cd. felt good.

au urmat bratwursti si bere. sa fi fost 2am.

summer in siam

Sarah & Suzie Monthly Chart

Despre ce e vorba?

Sarah si Suzie isi trimit piese pe mail.
Aproape zilnic.
Si isi zic in subject « piesa zilei ».
Iar in text body isi zic « vai.. asta e asa si pe dincolo si imi aduce aminte de aia si ailalta si .. asta stiu ca nu e genul tau dar mie imi place.. ti-am trimis-o, na...”

Sarah si Suzie au hotarat ca vor face si un top, lunar. fiecare cu topul ei.
Acesta va cuprinde primele 3 piese din preferintzele fiecareia pe luna respectiva. Piesele nu tin de cantecele noi ce apar ci mai degraba de mood-ul celor doua. Pe respectiva zi. Si de piesele noi ce apar, desigur. Ca si mood-ul, piesele trebuie sa fie noi. Dar aproape niciodata.

Evident, topul lui Sarah va cuprinde mai mult piese dintre cele trimise de Suzie, iar la Suzie topul va avea mai multe dintre piesele de la Sarah, v-ati prins. Sunt empatice tipele. Intre ele.

Trebuie mentionat si ca cele doua personaje exista si nu au nici o treaba cu Perfidius sau Liar. Deci e pe bune. Si a nu se confunda cu vreo bloggaritza celebra, vreo Sarah sau Suzie de le cititi voi. Deci astea doua n-au blog. Ce se vede aici e premiera.

Prima editie a topului Sarah - Suzie a fost mai demult

Da, un top s-a consumat deja.
Pentru perioada 15 mai - 15 iunie.
Sa ne reamintim rezultatele:

Sarah:
Locul 1 (fara doar si poate): Two Gallants - Steady rollin'
Locul 2: Damien Jurado – Abilene
Locul 3: Psapp – Hi
Mentiune: The beautiful south – Don’t stop moving

Suzie:
Locul 1 (evident): Two Gallants - Steady rollin
Locul 2: Travis – love will come through
Locul 3: Koop – koop island blues
Mentiune: SOAD – lost in Hollywood

Acum e vremea celui de-al doilea top

Pentru perioada 16 juni – 15 juli:

Sarah:
Locul 1: The National – Slow show
Locul 2: Madrugada – The Lost Gospel
Locul 3: SOAD – Radio / Video

Suzie:
Locul 1: The National – Slow show
Locul 2: Beauty’s Confusion – the wrong way
Locul 3: Editors - Munich

Acestea fiind spuse/scrise, ne reauzim la urmatoarea editie a topului Sarah - Suzie. Pe la mijlocul lui august.

no bine,
Liar

3 iulie

am ratat counting crows din cauza micilor intarzieri. o bere, un tren pierdut, un sandvish, un cort instalat, o alta bere, inca o bere.. si apoi abia am intrat la festival, dupa cozi lungi si perchezitii.

the national. sper sa dureze trupa asta. au loc mult de crestere. n-am prins (sau n-au cantat) slow show. eu am intarziat la concertul lor din cauza aglomeratiei de la intrare. dar ada, racing like a pro, fake empire m-au uns la inima. no visuals. good plain music. vocalul ar fi vrut sa se desfasoare mai mult, dar a ars-o putin cam timid. imi doresc sa-i mai vad. poate dupa urmatorul album.

lenny canta si se aude incredibil. si nu e rock, imi pare rau, omul nu are nici o treaba cu hendrix. poate cu james brown. a fost mai mult funk. si curat. ma repet: impresionanta calitatea. la bis s-a auzit are you gonna go my way. il recomand celor indecisi pentru bucuresti. merita. eu nu vreau sa-l mai vad ever, nu cred ca mai are multe de oferit. bestofurile lui sunt punctele de atractie. si le face bine de tot. good american quality.

rem. au avut niste puncte foarte tari in concert. in primul rand agresivitatea. suna foarte electric, nicidecum lalaiala pe hituri vechi everybodyhurts-ish. a fost rock. ca highlighturi personale as mentiona "walk unafraid"(la care m-a incercat o lacrima, chiar nu credeam ca o sa aud ceva de pe "up"), "electrolite" si, surpriza placuta la final, "supernatural superserious" care suna genial live. ah, si visuals. foarte foarte bune si potrivite. puncte slabe: prea multe cantece de pe noul album, but i guess, asta au si vrut. nu cred ca i-a interesat sa tina publicul pe hiturile de 1000 de ani. deci. stipe&co sunt foarte vii. inspirational.

chemical brothers. well, fuck'em. I don't care. am stat la primele 4 piese si apoi am plecat la beri si bratwurshti. galvanize a fost prima din set. singura dealtfel care imi suna cat de cat placut. ah, pentru cei disperati dupa chemical ...again, the visuals. mi-era fica sa nu aterizeze un avion pe noi la cate lasere si ecrane aveau.

beautiful radiohead fake

the real nude:



the beautiful fake one:




fake-ul e facut de un baiat. pe scurt in felul urmator: un baiat a terminat o facultate de arte si a facut asta. mai multe detalii aici.

fake emetiral

deci liar a plecat la werchter pe banii de la primaria lu Vanghelie. mai multe detalii aici.
il suspectam de mult timp de legaturi oneroase. anu trecut l-am vazut pe marean cu iesea de la liar din scara blocului cu niste cd-uri originale cu pearl jam la sub brat. deci se explica acu biletu de avion checked si banii pentru cadourile pentru perfidius.

Liar does Werchter2008

tasks redistributed? checked
cerere de concediu? checked
out of office message? active
shades? checked
passport? checked
airline (low fucking cost) ticket? checked

Perfi, daca esti cuminte iti aduc o gofra.
Sau o crepa.

de mult imi doream sa pun iutubu asta
si sunt foarte fericit ca o sa-i vad live MAINE!!
the national - slow show

cake question

se ia urmatorul vers:
"to me, coming from you, friend is a four-letter word"

intrebarea este:
"care este cuvantul?"

A. Fuck
B. Love
C. ..... (please specify)

pe bune, chiar ma intereseaza.
nu inteleg sensul versurilor de la Cake.

full lyrics here

asa mi-e sila de chestiile-astea

am mai spus, Santogold nu vine la bestfest pentru ca e bolnava.
atat de bolnava incat nu poate ajunge nici macar la Glastonbury. (2)
festivalul care tocmai s-a incheiat alataieri!??!
oh, fuck off!